-
1 materies
wood (building material), lumber, timber; woody branch/growth/part of tree; material, matter, substance; food/fuel; breeding stock; topic, subject matter; means, occasion, condition effecting action; latent ability/potential -
2 rigiditas
rigiditās, ātis f. [ rigidus ]твёрдость, крепость (sc. materiei Vtr) -
3 apportatio
apportātio, ōnis, f. (apporto), die Herbeischaffung, cuius materiei si esset facultas apportationibus ad urbem, könnte man es immer leicht nach Rom hinschaffen, Vitr. 2, 9, 16.
-
4 facultas
facultās, ātis, f. (v. alten facul, w. s.), die Tunlichkeit, I) subjektiv = das jmdm. inwohnende Vermögen, die Kraft, etwas zu vollbringen, A) körperliche: di date facultatem huic pariendi, Ter. Andr. 232. – B) geistige Kraft, Geschicklichkeit, Befähigung, Anlage, Talent zu etwas, 1) im allg.: facultas dicendi et copia, Rednergabe und Rednerfülle, Cic.: copia facultasque dicendi, Cic.: modicae in dicendo facultatis, Suet. – m. subj, Genet., ingenii, Befähigung des Geistes, Cic.: ingenii facultates, geistige Anlagen, Nep. – tibi superûm data facultas m. folg. Infin., Val. Flacc. 3, 16. – 2) insbes., die Anlage zum Redner, die Rednergabe, die Beredsamkeit (s. Schäfer Plin. ep. 1, 20, 18; Salmasius Spart. Hadr. 20), facultatis timor, Cic.: f. summa, Plin. ep.: f. extemporalis, Gabe, aus dem Stegreife zu reden, Sen. rhet. u. Suet.: fuit memoriae ingentis, facultatis immensae, Spart. – II) objektiv = die von außen gebotene Tunlichkeit, Möglichkeit, Gelegenheit, A) eig.: a) etwas zu tun, Miloni manendi nulla f., Milo konnte nicht bleiben, Cic.: dare alci facultatem irridendi sui, Cic.: ne perorandi quidem alci dare facultatem, Nep.: dare alci facultatem ad dicendum, Cic.: facere alci facultatem iudicandi, Cic.: habere efficiendi facultatem, Cic.: si quid res dabit tibi facultatis, wenn dir irgend ein Ereignis etwas an die Hand gibt, Cic.: si res facultatem habitura sit, wenn sich die Sache tun lassen sollte, Cic.: quod f. tulit, soweit es möglich war, Cic.: res mihi videtur esse facultate (in der Praxis) praeclara, arte (in der Theorie) mediocris, Cic. – cuius materiei si esset facultas apportationibus ad urbem, könnte man es immer leicht nach Rom schaffen, Vitr. 2, 9, 16. – alci facultatem dare, offerre, concedere u. dgl. mit folg. ut u. Konj., Cic.: so auch est in alqo facultas, ut etc., Cic. – habere facultatem m. folg. Acc. u. Infin., Auct. b. Afr. 78, 4. – poet. est (erat) facultas mit folg. Infin., est nobis saevire f., Stat. Theb. 4, 513; u. so ibid. 12, 36. – pro facultate (nach Maßgabe) patrimonii, Paul. dig. 26, 7, 12. – d) etwas zu empfangen, zu haben, sumptuum, Cic.: nummorum, Geld zu haben, Cic.: hominis praesentis, Planc. in Cic. ep.: cuius generis erat in senatu facultas maxima, von welcher Art man Männer genug im Senate haben konnte, Cic. – c) etwas zu bestreiten, die Mittel zu usw. = die Kosten, f. belli, Cic. – B) meton.: 1) die vorhandenen Mittel an usw., der Vorrat von usw., omnium rerum in oppido summa f., Caes.: habere facultatem navium, Caes. – 2) insbes., wie unser »die Mittel« = das zeitliche Vermögen, die Vermögensumstände, gew. im Plur., Cic. u.a. – /Genet. Plur. auch facultatium, Paul. dig. 32, 78. § 1.
-
5 materia
mātĕrĭa, ae, (mātĕrĭēs, ēi), f. - gén. sing. arch. materiai. [st1]1 [-] matière, ce dont une chose est composée; substance alimentaire, nourriture. - materia rerum, Cic.: la matière, le principe des choses. - sua de materie grandescere, Lucr.: se développer par ses éléments propres. - materia imbecillissima, Cels.: nourriture très peu substantielle. - ne coitus inutilis materiae fiat, Cels. 3: afin de prévenir l'amas d'une matière nuisible (= l'amas de pus). [st1]2 [-] matériaux, bois de construction, bois (en général), branche, souche, tronc. - materia caesa, Caes.: bois coupé. - ex levi materia: de bois léger. [st1]3 [-] matière, objet, thème, sujet. - materia ad jocandum, Cic.: matière à plaisanterie. - materia sermonum, Cic.: sujet d'entretiens. - materies crescit mihi, Cic. Att. 2, 12, 3: mon sujet s'étend (sous ma plume). [st1]4 [-] occasion, cause, sujet, prétexte. - materiam excitandi belli quaerebat, Liv. 1, 22: il cherchait l'occasion de rallumer la guerre. - angebatur ferox Tullia nihil materiae in viro neque ad cupiditatem neque ad audaciam esse, Liv. 1, 46: la fière Tullia souffrait à l'idée que, chez son mari, il n'y avait rien pour stimuler l'ambition et l'audace. [st1]5 [-] caractère, ressource de l'esprit, manière d'être, humeur. - non sum materia digna perire tua, Ov. H. 4, 86: je ne mérite pas de mourir victime de ta dureté.* * *mātĕrĭa, ae, (mātĕrĭēs, ēi), f. - gén. sing. arch. materiai. [st1]1 [-] matière, ce dont une chose est composée; substance alimentaire, nourriture. - materia rerum, Cic.: la matière, le principe des choses. - sua de materie grandescere, Lucr.: se développer par ses éléments propres. - materia imbecillissima, Cels.: nourriture très peu substantielle. - ne coitus inutilis materiae fiat, Cels. 3: afin de prévenir l'amas d'une matière nuisible (= l'amas de pus). [st1]2 [-] matériaux, bois de construction, bois (en général), branche, souche, tronc. - materia caesa, Caes.: bois coupé. - ex levi materia: de bois léger. [st1]3 [-] matière, objet, thème, sujet. - materia ad jocandum, Cic.: matière à plaisanterie. - materia sermonum, Cic.: sujet d'entretiens. - materies crescit mihi, Cic. Att. 2, 12, 3: mon sujet s'étend (sous ma plume). [st1]4 [-] occasion, cause, sujet, prétexte. - materiam excitandi belli quaerebat, Liv. 1, 22: il cherchait l'occasion de rallumer la guerre. - angebatur ferox Tullia nihil materiae in viro neque ad cupiditatem neque ad audaciam esse, Liv. 1, 46: la fière Tullia souffrait à l'idée que, chez son mari, il n'y avait rien pour stimuler l'ambition et l'audace. [st1]5 [-] caractère, ressource de l'esprit, manière d'être, humeur. - non sum materia digna perire tua, Ov. H. 4, 86: je ne mérite pas de mourir victime de ta dureté.* * *Materia, materiae: vel Materies, materiei, foe. gen. Quint. Toute sorte de matiere de quoy on fait quelque chose, Estoffe.\Materiae etiam appellatione, ligna omnia comprehenduntur. Liu. Du marrein, ou marrien, Bois à bastir, ou faire quelque ouvrage.\Materies. Colum. Le bois qui est soubz l'escorce.\Mortales materiae. Tacit. Perissables, Subjectes à corruption, Qui ne dureront pas tousjours.\Praebuit iuueni materiem adipiscendi fauoris. Tacit. Occasion, Matiere.\Materia benefaciendi. Plin. iunior. Occasion, Matiere.\Materia. Colum. Les tendrons qui naissent és vignes chascun an, Le jeune bois de la vigne. -
6 apportatio
apportātio, ōnis, f. (apporto), die Herbeischaffung, cuius materiei si esset facultas apportationibus ad urbem, könnte man es immer leicht nach Rom hinschaffen, Vitr. 2, 9, 16.Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > apportatio
-
7 facultas
facultās, ātis, f. (v. alten facul, w. s.), die Tunlichkeit, I) subjektiv = das jmdm. inwohnende Vermögen, die Kraft, etwas zu vollbringen, A) körperliche: di date facultatem huic pariendi, Ter. Andr. 232. – B) geistige Kraft, Geschicklichkeit, Befähigung, Anlage, Talent zu etwas, 1) im allg.: facultas dicendi et copia, Rednergabe und Rednerfülle, Cic.: copia facultasque dicendi, Cic.: modicae in dicendo facultatis, Suet. – m. subj, Genet., ingenii, Befähigung des Geistes, Cic.: ingenii facultates, geistige Anlagen, Nep. – tibi superûm data facultas m. folg. Infin., Val. Flacc. 3, 16. – 2) insbes., die Anlage zum Redner, die Rednergabe, die Beredsamkeit (s. Schäfer Plin. ep. 1, 20, 18; Salmasius Spart. Hadr. 20), facultatis timor, Cic.: f. summa, Plin. ep.: f. extemporalis, Gabe, aus dem Stegreife zu reden, Sen. rhet. u. Suet.: fuit memoriae ingentis, facultatis immensae, Spart. – II) objektiv = die von außen gebotene Tunlichkeit, Möglichkeit, Gelegenheit, A) eig.: a) etwas zu tun, Miloni manendi nulla f., Milo konnte nicht bleiben, Cic.: dare alci facultatem irridendi sui, Cic.: ne perorandi quidem alci dare facultatem, Nep.: dare alci facultatem ad dicendum, Cic.: facere alci facultatem iudicandi, Cic.: habere efficiendi facultatem, Cic.: si quid res dabit tibi facultatis, wenn dir irgend ein Ereignis etwas an die Hand gibt, Cic.: si res facultatem habi-————tura sit, wenn sich die Sache tun lassen sollte, Cic.: quod f. tulit, soweit es möglich war, Cic.: res mihi videtur esse facultate (in der Praxis) praeclara, arte (in der Theorie) mediocris, Cic. – cuius materiei si esset facultas apportationibus ad urbem, könnte man es immer leicht nach Rom schaffen, Vitr. 2, 9, 16. – alci facultatem dare, offerre, concedere u. dgl. mit folg. ut u. Konj., Cic.: so auch est in alqo facultas, ut etc., Cic. – habere facultatem m. folg. Acc. u. Infin., Auct. b. Afr. 78, 4. – poet. est (erat) facultas mit folg. Infin., est nobis saevire f., Stat. Theb. 4, 513; u. so ibid. 12, 36. – pro facultate (nach Maßgabe) patrimonii, Paul. dig. 26, 7, 12. – d) etwas zu empfangen, zu haben, sumptuum, Cic.: nummorum, Geld zu haben, Cic.: hominis praesentis, Planc. in Cic. ep.: cuius generis erat in senatu facultas maxima, von welcher Art man Männer genug im Senate haben konnte, Cic. – c) etwas zu bestreiten, die Mittel zu usw. = die Kosten, f. belli, Cic. – B) meton.: 1) die vorhandenen Mittel an usw., der Vorrat von usw., omnium rerum in oppido summa f., Caes.: habere facultatem navium, Caes. – 2) insbes., wie unser »die Mittel« = das zeitliche Vermögen, die Vermögensumstände, gew. im Plur., Cic. u.a. – ⇒Genet. Plur. auch facultatium, Paul. dig. 32, 78. § 1.Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > facultas
-
8 law of conservation of matter
(fiz) legea conservării materieiEnglish-Romanian technical dictionary > law of conservation of matter
-
9 law of matter conservation
(fiz) legea conservării materieiEnglish-Romanian technical dictionary > law of matter conservation
См. также в других словарях:
finit — FINÍT, Ă, finiţi, te, adj. 1. Care are o existenţă limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existenţă limitată şi se pot transforma unele într altele. 2. (Despre produse, mărfuri … Dicționar Român
fizic — FÍZIC, Ă, fizici, ce, adj., subst. 1. adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. s.n.… … Dicționar Român
spaţiu — SPÁŢIU, spaţii, s.n. 1. (fil.; la sg.) Formă obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi exprimă ordinea coexistenţei obiectelor lumii reale, poziţia,… … Dicționar Român
spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… … Dicționar Român
aminoacid — AMINOACÍD, aminoacizi, s.m. Substanţă specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezenţă în aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice şi care intră în componenţa proteinelor. [pr.: no a ] – Din fr. aminoacide.… … Dicționar Român
biochimie — BIOCHIMÍE s.f. Ştiinţă care studiază compoziţia şi procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [pr.: bi o ] – Din fr. biochimie. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIOCHIMÍE s. chimie biologică. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
circuit — CIRCUÍT, circuite, s.n. 1. Ansamblu de fire şi dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. ♢ (electron.; în sintagma) Circuit imprimat = circuit… … Dicționar Român
coloidal — COLOIDÁL, Ă, coloidali, e, adj. (chim.) Care are aspectul şi proprietăţile unui coloid (2). ♢ Stare coloidală = stare de diviziune a materiei, în care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse între aceea a moleculelor şi aceea a… … Dicționar Român
infinit — INFINÍT, Ă, (1, 3) infiniţi, te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă… … Dicționar Român
informal — INFORMÁL, Ă, informali, e, adj. 1. (În sociologie; despre relaţii sociale) Care se desfăşoară în absenţa determinărilor şi cadrelor instituţionale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. 2. (Despre pictura abstracţionistă)… … Dicționar Român
iritabilitate — IRITABILITÁTE, iritabilităţi, s.f. Proprietatea de a se irita uşor; starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacţiona la acţiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din… … Dicționar Român