Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

materiei N F

  • 1 materies

    wood (building material), lumber, timber; woody branch/growth/part of tree; material, matter, substance; food/fuel; breeding stock; topic, subject matter; means, occasion, condition effecting action; latent ability/potential

    Latin-English dictionary > materies

  • 2 rigiditas

    rigiditās, ātis f. [ rigidus ]
    твёрдость, крепость (sc. materiei Vtr)

    Латинско-русский словарь > rigiditas

  • 3 apportatio

    apportātio, ōnis, f. (apporto), die Herbeischaffung, cuius materiei si esset facultas apportationibus ad urbem, könnte man es immer leicht nach Rom hinschaffen, Vitr. 2, 9, 16.

    lateinisch-deutsches > apportatio

  • 4 facultas

    facultās, ātis, f. (v. alten facul, w. s.), die Tunlichkeit, I) subjektiv = das jmdm. inwohnende Vermögen, die Kraft, etwas zu vollbringen, A) körperliche: di date facultatem huic pariendi, Ter. Andr. 232. – B) geistige Kraft, Geschicklichkeit, Befähigung, Anlage, Talent zu etwas, 1) im allg.: facultas dicendi et copia, Rednergabe und Rednerfülle, Cic.: copia facultasque dicendi, Cic.: modicae in dicendo facultatis, Suet. – m. subj, Genet., ingenii, Befähigung des Geistes, Cic.: ingenii facultates, geistige Anlagen, Nep. – tibi superûm data facultas m. folg. Infin., Val. Flacc. 3, 16. – 2) insbes., die Anlage zum Redner, die Rednergabe, die Beredsamkeit (s. Schäfer Plin. ep. 1, 20, 18; Salmasius Spart. Hadr. 20), facultatis timor, Cic.: f. summa, Plin. ep.: f. extemporalis, Gabe, aus dem Stegreife zu reden, Sen. rhet. u. Suet.: fuit memoriae ingentis, facultatis immensae, Spart. – II) objektiv = die von außen gebotene Tunlichkeit, Möglichkeit, Gelegenheit, A) eig.: a) etwas zu tun, Miloni manendi nulla f., Milo konnte nicht bleiben, Cic.: dare alci facultatem irridendi sui, Cic.: ne perorandi quidem alci dare facultatem, Nep.: dare alci facultatem ad dicendum, Cic.: facere alci facultatem iudicandi, Cic.: habere efficiendi facultatem, Cic.: si quid res dabit tibi facultatis, wenn dir irgend ein Ereignis etwas an die Hand gibt, Cic.: si res facultatem habitura sit, wenn sich die Sache tun lassen sollte, Cic.: quod f. tulit, soweit es möglich war, Cic.: res mihi videtur esse facultate (in der Praxis) praeclara, arte (in der Theorie) mediocris, Cic. – cuius materiei si esset facultas apportationibus ad urbem, könnte man es immer leicht nach Rom schaffen, Vitr. 2, 9, 16. – alci facultatem dare, offerre, concedere u. dgl. mit folg. ut u. Konj., Cic.: so auch est in alqo facultas, ut etc., Cic. – habere facultatem m. folg. Acc. u. Infin., Auct. b. Afr. 78, 4. – poet. est (erat) facultas mit folg. Infin., est nobis saevire f., Stat. Theb. 4, 513; u. so ibid. 12, 36. – pro facultate (nach Maßgabe) patrimonii, Paul. dig. 26, 7, 12. – d) etwas zu empfangen, zu haben, sumptuum, Cic.: nummorum, Geld zu haben, Cic.: hominis praesentis, Planc. in Cic. ep.: cuius generis erat in senatu facultas maxima, von welcher Art man Männer genug im Senate haben konnte, Cic. – c) etwas zu bestreiten, die Mittel zu usw. = die Kosten, f. belli, Cic. – B) meton.: 1) die vorhandenen Mittel an usw., der Vorrat von usw., omnium rerum in oppido summa f., Caes.: habere facultatem navium, Caes. – 2) insbes., wie unser »die Mittel« = das zeitliche Vermögen, die Vermögensumstände, gew. im Plur., Cic. u.a. – /Genet. Plur. auch facultatium, Paul. dig. 32, 78. § 1.

    lateinisch-deutsches > facultas

  • 5 materia

    mātĕrĭa, ae, (mātĕrĭēs, ēi), f.    - gén. sing. arch. materiai. [st1]1 [-] matière, ce dont une chose est composée; substance alimentaire, nourriture.    - materia rerum, Cic.: la matière, le principe des choses.    - sua de materie grandescere, Lucr.: se développer par ses éléments propres.    - materia imbecillissima, Cels.: nourriture très peu substantielle.    - ne coitus inutilis materiae fiat, Cels. 3: afin de prévenir l'amas d'une matière nuisible (= l'amas de pus). [st1]2 [-] matériaux, bois de construction, bois (en général), branche, souche, tronc.    - materia caesa, Caes.: bois coupé.    - ex levi materia: de bois léger. [st1]3 [-] matière, objet, thème, sujet.    - materia ad jocandum, Cic.: matière à plaisanterie.    - materia sermonum, Cic.: sujet d'entretiens.    - materies crescit mihi, Cic. Att. 2, 12, 3: mon sujet s'étend (sous ma plume). [st1]4 [-] occasion, cause, sujet, prétexte.    - materiam excitandi belli quaerebat, Liv. 1, 22: il cherchait l'occasion de rallumer la guerre.    - angebatur ferox Tullia nihil materiae in viro neque ad cupiditatem neque ad audaciam esse, Liv. 1, 46: la fière Tullia souffrait à l'idée que, chez son mari, il n'y avait rien pour stimuler l'ambition et l'audace. [st1]5 [-] caractère, ressource de l'esprit, manière d'être, humeur.    - non sum materia digna perire tua, Ov. H. 4, 86: je ne mérite pas de mourir victime de ta dureté.
    * * *
    mātĕrĭa, ae, (mātĕrĭēs, ēi), f.    - gén. sing. arch. materiai. [st1]1 [-] matière, ce dont une chose est composée; substance alimentaire, nourriture.    - materia rerum, Cic.: la matière, le principe des choses.    - sua de materie grandescere, Lucr.: se développer par ses éléments propres.    - materia imbecillissima, Cels.: nourriture très peu substantielle.    - ne coitus inutilis materiae fiat, Cels. 3: afin de prévenir l'amas d'une matière nuisible (= l'amas de pus). [st1]2 [-] matériaux, bois de construction, bois (en général), branche, souche, tronc.    - materia caesa, Caes.: bois coupé.    - ex levi materia: de bois léger. [st1]3 [-] matière, objet, thème, sujet.    - materia ad jocandum, Cic.: matière à plaisanterie.    - materia sermonum, Cic.: sujet d'entretiens.    - materies crescit mihi, Cic. Att. 2, 12, 3: mon sujet s'étend (sous ma plume). [st1]4 [-] occasion, cause, sujet, prétexte.    - materiam excitandi belli quaerebat, Liv. 1, 22: il cherchait l'occasion de rallumer la guerre.    - angebatur ferox Tullia nihil materiae in viro neque ad cupiditatem neque ad audaciam esse, Liv. 1, 46: la fière Tullia souffrait à l'idée que, chez son mari, il n'y avait rien pour stimuler l'ambition et l'audace. [st1]5 [-] caractère, ressource de l'esprit, manière d'être, humeur.    - non sum materia digna perire tua, Ov. H. 4, 86: je ne mérite pas de mourir victime de ta dureté.
    * * *
        Materia, materiae: vel Materies, materiei, foe. gen. Quint. Toute sorte de matiere de quoy on fait quelque chose, Estoffe.
    \
        Materiae etiam appellatione, ligna omnia comprehenduntur. Liu. Du marrein, ou marrien, Bois à bastir, ou faire quelque ouvrage.
    \
        Materies. Colum. Le bois qui est soubz l'escorce.
    \
        Mortales materiae. Tacit. Perissables, Subjectes à corruption, Qui ne dureront pas tousjours.
    \
        Praebuit iuueni materiem adipiscendi fauoris. Tacit. Occasion, Matiere.
    \
        Materia benefaciendi. Plin. iunior. Occasion, Matiere.
    \
        Materia. Colum. Les tendrons qui naissent és vignes chascun an, Le jeune bois de la vigne.

    Dictionarium latinogallicum > materia

  • 6 apportatio

    apportātio, ōnis, f. (apporto), die Herbeischaffung, cuius materiei si esset facultas apportationibus ad urbem, könnte man es immer leicht nach Rom hinschaffen, Vitr. 2, 9, 16.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > apportatio

  • 7 facultas

    facultās, ātis, f. (v. alten facul, w. s.), die Tunlichkeit, I) subjektiv = das jmdm. inwohnende Vermögen, die Kraft, etwas zu vollbringen, A) körperliche: di date facultatem huic pariendi, Ter. Andr. 232. – B) geistige Kraft, Geschicklichkeit, Befähigung, Anlage, Talent zu etwas, 1) im allg.: facultas dicendi et copia, Rednergabe und Rednerfülle, Cic.: copia facultasque dicendi, Cic.: modicae in dicendo facultatis, Suet. – m. subj, Genet., ingenii, Befähigung des Geistes, Cic.: ingenii facultates, geistige Anlagen, Nep. – tibi superûm data facultas m. folg. Infin., Val. Flacc. 3, 16. – 2) insbes., die Anlage zum Redner, die Rednergabe, die Beredsamkeit (s. Schäfer Plin. ep. 1, 20, 18; Salmasius Spart. Hadr. 20), facultatis timor, Cic.: f. summa, Plin. ep.: f. extemporalis, Gabe, aus dem Stegreife zu reden, Sen. rhet. u. Suet.: fuit memoriae ingentis, facultatis immensae, Spart. – II) objektiv = die von außen gebotene Tunlichkeit, Möglichkeit, Gelegenheit, A) eig.: a) etwas zu tun, Miloni manendi nulla f., Milo konnte nicht bleiben, Cic.: dare alci facultatem irridendi sui, Cic.: ne perorandi quidem alci dare facultatem, Nep.: dare alci facultatem ad dicendum, Cic.: facere alci facultatem iudicandi, Cic.: habere efficiendi facultatem, Cic.: si quid res dabit tibi facultatis, wenn dir irgend ein Ereignis etwas an die Hand gibt, Cic.: si res facultatem habi-
    ————
    tura sit, wenn sich die Sache tun lassen sollte, Cic.: quod f. tulit, soweit es möglich war, Cic.: res mihi videtur esse facultate (in der Praxis) praeclara, arte (in der Theorie) mediocris, Cic. – cuius materiei si esset facultas apportationibus ad urbem, könnte man es immer leicht nach Rom schaffen, Vitr. 2, 9, 16. – alci facultatem dare, offerre, concedere u. dgl. mit folg. ut u. Konj., Cic.: so auch est in alqo facultas, ut etc., Cic. – habere facultatem m. folg. Acc. u. Infin., Auct. b. Afr. 78, 4. – poet. est (erat) facultas mit folg. Infin., est nobis saevire f., Stat. Theb. 4, 513; u. so ibid. 12, 36. – pro facultate (nach Maßgabe) patrimonii, Paul. dig. 26, 7, 12. – d) etwas zu empfangen, zu haben, sumptuum, Cic.: nummorum, Geld zu haben, Cic.: hominis praesentis, Planc. in Cic. ep.: cuius generis erat in senatu facultas maxima, von welcher Art man Männer genug im Senate haben konnte, Cic. – c) etwas zu bestreiten, die Mittel zu usw. = die Kosten, f. belli, Cic. – B) meton.: 1) die vorhandenen Mittel an usw., der Vorrat von usw., omnium rerum in oppido summa f., Caes.: habere facultatem navium, Caes. – 2) insbes., wie unser »die Mittel« = das zeitliche Vermögen, die Vermögensumstände, gew. im Plur., Cic. u.a. – Genet. Plur. auch facultatium, Paul. dig. 32, 78. § 1.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > facultas

  • 8 law of conservation of matter

    (fiz) legea conservării materiei

    English-Romanian technical dictionary > law of conservation of matter

  • 9 law of matter conservation

    (fiz) legea conservării materiei

    English-Romanian technical dictionary > law of matter conservation

См. также в других словарях:

  • finit — FINÍT, Ă, finiţi, te, adj. 1. Care are o existenţă limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existenţă limitată şi se pot transforma unele într altele. 2. (Despre produse, mărfuri …   Dicționar Român

  • fizic — FÍZIC, Ă, fizici, ce, adj., subst. 1. adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. s.n.… …   Dicționar Român

  • spaţiu — SPÁŢIU, spaţii, s.n. 1. (fil.; la sg.) Formă obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi exprimă ordinea coexistenţei obiectelor lumii reale, poziţia,… …   Dicționar Român

  • spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… …   Dicționar Român

  • aminoacid — AMINOACÍD, aminoacizi, s.m. Substanţă specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezenţă în aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice şi care intră în componenţa proteinelor. [pr.: no a ] – Din fr. aminoacide.… …   Dicționar Român

  • biochimie — BIOCHIMÍE s.f. Ştiinţă care studiază compoziţia şi procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [pr.: bi o ] – Din fr. biochimie. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BIOCHIMÍE s. chimie biologică. Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • circuit — CIRCUÍT, circuite, s.n. 1. Ansamblu de fire şi dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. ♢ (electron.; în sintagma) Circuit imprimat = circuit… …   Dicționar Român

  • coloidal — COLOIDÁL, Ă, coloidali, e, adj. (chim.) Care are aspectul şi proprietăţile unui coloid (2). ♢ Stare coloidală = stare de diviziune a materiei, în care particulele constitutive au dimensiuni cuprinse între aceea a moleculelor şi aceea a… …   Dicționar Român

  • infinit — INFINÍT, Ă, (1, 3) infiniţi, te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă… …   Dicționar Român

  • informal — INFORMÁL, Ă, informali, e, adj. 1. (În sociologie; despre relaţii sociale) Care se desfăşoară în absenţa determinărilor şi cadrelor instituţionale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. 2. (Despre pictura abstracţionistă)… …   Dicționar Român

  • iritabilitate — IRITABILITÁTE, iritabilităţi, s.f. Proprietatea de a se irita uşor; starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacţiona la acţiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din… …   Dicționar Român

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»